Ah, ce-mi place varsta mea!
Ma simt de 25, ma comport de parca am 16, dar pot sa-i pun pe altii la punct folosindu-ma de cifra magica. Cum nu-mi convine ceva, arunc asa, mai mult in varful limbii si cu aroganta cuvenita: “Te rog frumos sa-ti schimbi atitudinea, ca n-am facut gradinita impreuna!” Iar cand sunt in toane bune, o tin cu discursul asta vreo juma’ de ora, de se sperie saracu puber care a indraznit sa ma calce pe coada. Partea proasta e ca ma bufneste rasul. Ma uit la moaca nefericitului, vad cat de socat e de schimbarea brusca si abia ma pot abtine sa nu rad ca disperata, ce sunt, pana in pragul lesinului.
Deh… la varsta mea si dupa atatia ani de munca…
Corpul imbatraneste.. Sufletul ramane mereu tanar