Familistul anului

Si ia uite ce face familistul nostru cand nevasta nu-i acasa: 🙂

Advertisements

Doar un punct pe i

Am scris de prea multe ori despre relatiile din interes, despre “prietenii” care mereu iti cer. Si, recunosc, din propria experienta, fara a invata vreodata ceva. Acum, iar am patit-o.
Eu pot sa deschid multe usi, iar prietenii mei stiu asta. Nu am folosit NICIODATA aceste usi in interes personal, nu sunt genul. Le-am folosit insa, din prostie, de fiecare data cand un apropiat mi-a cerut asta.
Saptamana trecuta am avut parte de un wake up call! Eu am tras ponoasele, dar, macar de data asta, l-am auzit. M-am implicat, din plictiseala si din prietenie. intr-un proiect. Am crezut ca lucrez cu parteneri, cu prieteni. Am pus pe masa TOT! Relatii castigate in ani de munca, idei, m-am implicat. Am crezut ca un parteneriat, mai ales intre prieteni, se bazeaza pe: respect, sinceritate si corectitudine. Am luat teapa! Mi s-a cerut (de fapt. am fost rugata prieteneste), sa deschid usi. Toata lumea imi spunea ca nu e bine ce fac, ca-mi uzez relatiile. I-am ignorat! Dar, in momentul in care sunt trasa de urechi pentru ceva ce “partenerii”, in care am avut incredere, trebuiau sa faca, m-am trezit la realitate.
EU n-am muncit atatia ani ca cineva sa-si bata joc de numele meu. In acest domeniu, sa poti deschide usi doar cu numele tau, nu e lucru putin. Nu o sa accept niciodata ca cineva, indiferent cine, sa se pise cu bolta pe munca mea.
In momentul trezirii la realitate, mi-am dat jos ochelarii de cal si am inceput sa “cercetez”. Abia atunci am vazut cine sunt partenerii mei, in cine am avut incredere. In “prieteni” care mi-au ascuns un amanunt foarte important, ca SRL-ul este de fapt un PFA. Un PFA care face contracte de prestari servicii, in care include elemente de impresariat si management muzical, fara sa aiba dreptul, pentru ca nu are atestat de impresar. Este foarte usor sa stai pe margine si sa-ti dai cu parerea ca si tu poti face asta, dar a promova si a vinde un artist, nu e acelasi lucru cu a promova si a vinde capsuni!!! Si asta o spune legea, nu marketingul elementar.
In acest domeniu, nu te reclama nimeni la “forurile competente”, ci iti cauta direct in gunoi. Am si eu gunoiul meu, ca oricine, si n-am de ce sa-l “expun” de dragul unor oameni care cred ca tot ce zboara se mananca.

Ganduri catre mine

Iti incepi viata plin de vise, sperante, planuri. Vine un moment, in care, iti dai seama ca visele tale nu coincid cu cele ale parintilor, bunicilor, iubitei/ului. Si incepi sa faci concesii, incercand parca, sa multumesti pe toata lumea. Planurile si visele lor, pentru viata ta, incep sa fie mai importante decat ale tale.
Ajungi la 30 de ani si nimic din ceea ce ti-ai dorit, nu ai realizat, tu nu esti tu. Tu esti doar fragmente din ceea ce au vrut ei sa fii. Si, in toti acesti ani, nu ai facut decat sa incerci sa implinesti dorintele lor. Nici asta nu ai reusit, pentru ca visele si planurile parintilor tai, pentru tine, nu coincid cu ale partenerului. Si nici cu ale tale.
Atunci te intrebi unde esti tu. Unde sunt visele tale? Nu le mai gasesti, din pacate nici nu ti le mai aduci aminte. Si incepi sa cauti, in tine, flacara pe care ai avut-o, candva, poate la 13-16-20 ani. Nu mai e. S-a stins. A suflat asa tare vantul peste ea, incat s-a stins. Nimic din ceea ce esti tu acum, nu e parte din tine. E parte din tot ce si-au dorit ceilalti pentru tine.
Atunci, nu mai poti decat sa te resemnezi si sa-ti traiesti viata in care te-ai trezit cuprins, fara sa fie a ta, sau sa incerci sa o schimbi.
Te regasesti intr-un film, intr-o carte, intr-o melodie. Incepi sa asculti acea melodie cu o repetare obsesiva si sa plangi. Plangi pentru ca incerci sa-ti aduci aminte cine esti si nu reusesti. Nici macar nu plangi pentru ca ai o lista de lucruri pe care nu le-ai realizat, ci plangi pentru ca nu mai stii ce vrei, cine esti, ce iti doresti. Ce te face pe tine fericit.
Si atunci incepi sa fii revoltat si sa-i intrebi pe toti: “Daca ma iubiti asa de mult, de ce nu m-ati lasat sa traiesc viata mea? Viata pe care mi-am dorit-o eu, pentru mine, nu cea pe care ati vrut-o voi pentru mine?” Niciodata nu primesti raspuns. Eventual, ti se spune: “Dar tu ce vrei?” Atunci spui sec: “Eu nu mai stiu ce vreau, de ce nu-mi spuneti voi ce mi-am dorit cand aveam planuri si vise?”
Esti prizonierul propriei tale vieti si nu mai poti sa faci nimic. Te-ai condamnat singur. Indeplineste-ti sentinta!