NO Man

Nu-mi plac oamenii care nu au curajul sa spuna “NU!” Si, cand vad asta la oameni apropiati, oameni la care tin, indiferent ca sunt prieteni sau parte din familie, ma doare si mai rau. De multe ori, ma trezesc, ca proasta, spunand eu “NU!” in locul lor. Incerc eu sa fac ceea ce ei nu reusesc. Si ma consum in zadar! Peste cateva zile o luam de la capat. Ei se trezesc in aceeasi situatie, iar nu au curajul de a spune “NU!”, si eu imi dau seama ca ma lupt cu morile de vant.
Cred foarte mult in oameni, nu am prieteni multi, dar am prieteni adevarati, si-mi place sa cred, ca prietenii mei nu se vor folosi niciodata de mine. Nu ma vor pune niciodata in ipostaza de a spune “NU!”. Pentru ca, atunci inseamna ca nu mai suntem prieteni. Cand ma pui intr-o situatie care nu-mi face placere, cand imi ceri lucruri ce nu ma privesc si nu au legatura cu prietenia noastra, din punctul meu de vedere, ma FOLOSESTI. Aici eu pun punct! Pun punct prieteniei! Putem avea un alt tip de relatie, una bazata strict pe interes (indiferent de ce natura este), dar nu de prietenie.

Advertisements

You can kiss my ass!

Sunt un om direct, pentru unii un monstru, tocmai din acest motiv. Nu leg prietenii usor si asta, nu din aroganta ci, pentru ca, prietenia, cel putin din punctul meu de vedere, se castiga.
Nu suport oamenii care incearca sa se bage in sufletul meu cu orice pret, care insista si nu inteleg, indiferent cat de direct le-o spun, ca nu vreau sa am legaturi cu ei, mai mult decat trebuie. Ma aduc in culmea disperarii, in punctul in care se trezeste mostenirea genetica lasata de oamenii cavernelor. Mi-i imaginez cum o bata, desprinsa din Familia Flinstone, ii loveste in mod repetat, pana ce, incep sa intre in pamant precum un cui. Si, cu cat se “fac ei mai mici”, cu atat sunt eu mai vesela.
Nu suport oamenii cu “limba catifelata”. Ii detest pana in maduva oaselor, le-as interzice, prin Constitutie, dreptul la viata! Iar, cand aceste doua combinatii se regasesc intr-un singur personaj, in mintea mea, se declanseaza jihadul.
SO!!! Leave me the fuck alone!!! Nu vreau sa fim prieteni, nici macar pe facebook, nu mai insista!

Placeri cotidiene

Ah, ce-mi place varsta mea!
Ma simt de 25, ma comport de parca am 16, dar pot sa-i pun pe altii la punct folosindu-ma de cifra magica. Cum nu-mi convine ceva, arunc asa, mai mult in varful limbii si cu aroganta cuvenita: “Te rog frumos sa-ti schimbi atitudinea, ca n-am facut gradinita impreuna!” Iar cand sunt in toane bune, o tin cu discursul asta vreo juma’ de ora, de se sperie saracu puber care a indraznit sa ma calce pe coada. Partea proasta e ca ma bufneste rasul. Ma uit la moaca nefericitului, vad cat de socat e de schimbarea brusca si abia ma pot abtine sa nu rad ca disperata, ce sunt, pana in pragul lesinului.

Deh… la varsta mea si dupa atatia ani de munca…

Sa nu crezi nimic

Recunosc, nu sunt deloc statornica! Dezvolt tot felul de relatii nepotrivite, in functie de anotimp. Si, de fiecare data, spun ca de asta am nevoie, sunt fericita si multumita. Este relatia care ma satisface din toate punctele de vedere. Apoi, vine toamna, si iar am nevoie de altceva, relatia incepe sa scartaie. Pe cand intram in iarna, deja am uitat de placerea pe care mi-o oferea aerul conditionat si, ma las sedusa de centrala.
O iau de la capat, incep sa ma implic din ce in ce mai mult, sa investesc intr-o noua relatie chiar daca stiu ca nu o sa dureze.
Hotarat lucru, trebuie sa-mi bag mintile in cap!

Cam ce a fost…

Am reluat un articol mai vechi, din februarie 2009, pentru ca mi-e lene sa mai scriu, recunosc (promit sa ma adun repede). Oricum, intre timp au inceput sa se miste lucrurile, timid, dar se misca.

Un exemplu de cum se fac la ei reclamele in care se folosesc artisti si cum se fac la noi.

Am incercat sa fac o paralela intre ce a castigat Madonna dupa acest spot si ce au castigat vedetele noastre. Nu prea mi-a iesit pentru ca nu mi-am dat seama ce au castigat ale noastre, exceptand suma primita pentru prestatie.

Madonna insa, a primit 10.000.000 $ pentru acest spot si a avut foarte mult de castigat. In primul rand, in acest spot, a fost lansat si noul single de la vremea aceea al Madonnei. A castigat publicitate si expunere pentru noul ei album la posturi tv la care nu ar fi reusit sa faca asta. Ar fi fost penibil ca Madonna sa faca un spot de 30 de secunde si sa-l introduca intr-un calup publicitar la o televiziune cu audienta generala. Si, in afara de posturile muzicale, unde iti mai poti promova albumul si inca sa mai si primesti bani pentru asta?
Cam asta e diferenta intre ei si noi, intre vedetele noastre si vedetele lor. Mi-as dori tare mult ca artistii romani sa se gandeasca mai bine inainte sa semneze un contract in scopuri comerciale. Aici ar trebui sa se faca mai mult simtita prezenta managerilor care sa le spuna ce e bine si ce nu. E greu insa, cand managerii romanii nu se gandesc decat la procentul acela din contract si nu vad cariera artistului de care se ocupa in viitor. E inca unul din domeniile in care se gandeste la modul: “lasa ma, ca merge asa”.

Sa fie circ!

Cum a inceput vacanta, s-a deschis si sezonul la concursurile de talente. Sper ca Naomi e in tara, ca la cum sunt formate juriile, are mari sanse.
Alta explicatie nu vad in prezenta lui Mihai Morar acolo, decat pentru circ, sa faca show (spera ei, de reusit, ma indoiesc). Bine, nici pe baiatul ala de la Akcent (habar nu am cum il cheama si nici nu am de gand sa-mi incarc memoria), nu prea inteleg ce il recomanda pentru a da verdicte, sigur nu talentul. Cel putin, nu din punctul meu de vedere.
Si cu un asemenea juriu, care mai sunt sansele ca cei ce trec de preselectie, sa fie alesi macar in proportie de 50% pentru talent si nu doar pentru a face showul tv ce isca hohote de ras, creste ratingul si face banul, din publicitate, sa curga.
So… din toamna, televiziunile revin cu circ si paine!

Confesiuni

Trebuie sa recunosc, am un mare talent in a rata. Ma uit la mine, ma uit in jur si, imi dau seama ca nu sunt pe drumul cel bun. Si, nici nu am vreo sansa de a-mi reveni. Pur si simplu nu am calitatile necesare. Nu am stiut niciodata sa-mi etalez decolteul si nici sa port fusta mini la tocuri de 12. Sa-mi arunc pletele intr-o parte, in timp ce incerc sa-mi expun ideile, imi este, din start, imposbil. 😀
Vad foarte clar unde gresesc si nu invat nimic.
Nu am nici macar inteligenta de a renunta. Nu, pur si simplu ma incapatanez sa fac lucrurile in felul meu. Curata prostie, stiu, dar atat pot eu.
Oricat de mult incerc, nu pot sa scriu “trimite-ti va rog…”. Pur si simplu nu imi iese, cu toate ca, am observat ca este ceea ce imi lipseste pentru un post de director intr-o institutie a statului.
Sunt incapabila sa evoluez. Si ce daca… ma doare fix in cot. Si, cui nu-i convine, sa fie sanatos!