Speranta

As vrea sa mor in seara asta si sa renasc maine
Si daca nu se poate maine, atunci poimaine
Sau joi, sau vineri, sau poate peste un an.
As vrea sa renasc maine intr-o noua lume
Una in care nu exista durere
Stiu, e utopic
Dar eu asta vreau.
As vrea sa mor si renasc intr-o lume
O lume ciudata pentru timpurile noastre
O lume unde nu exista ura.
As vrea sa mor si sa aflu ca n-am murit
Ca m-am trezit ieri
Sau azi
Sau maine
Intr-o lume fara patimi
Fara ura

P.S: Stati linistiti, nu sunt depresiva.

Say a little pray for…you

Imi plac oamenii, este si motivul pentru care am ales sa lucrez intr-un domeniu in care am ocazia sa cunosc in permanenta oameni noi. Dar, cu toate astea, sunt si unii care-mi stau precum scama pe ochi. Aia PROSTI!!! Ii dispretuiesc si incerc sa-i evit.
Da’ ce te faci cu prostu care nu intelege ca-l eviti? Cel care nu intelege ca daca-i spui “Nu ma intereseaza ce ai de spus!”, nu este doar o toana de muiere?! Ce te faci cu prostu’ care are si o lipsa de educatie, nu intelege ca se poarta o discutie privata? Ce te faci cu prostu’ care nu stie limba romana si se scuza ca el a facut liceul la Real??? (bine ca nu l-ai facut la Targul Vitan!!!)
Ii dai doua palme? Ii spui stai jos ca esti prost? Nu functioneaza, credeti-ma! Pentru ca, prostul pana nu e si fudul…. Si inca ce fudul…. O-ho-ho…. e plin de selfiuri facebookul lui.
Cum nu m-am laudat niciodata ca sunt vreo zana buna, nu-l vad prea bine. So, watch out pretty boy! 😀

Cum mi-am petrecut Craciunul

Pe sistemul “cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, o sa va povestesc cum mi-am petrecut eu Craciunul. Dupa ce am batut cluburile patriei, in noaptea de ajun, cautandu-l pe Mos Craciun, m-am trezit si eu usurel (usurel pentru ca era prea greu capu’) pe la ora 12. La fel de usurel m-am indreptat spre baie, pregatita pentru ritualul matinal, plus demachiat, ca deh… e greu sa faci asta la 5 dimineata. Dau drumul la apa, hotarata sa stau sub dus juma’ de ora, surpriza!!! Nu pot!!! S-a infundat scurgerea! Nasol cadou, Mos Craciun! Si pe cuvant ca am fost cuminte!…. saptamana asta. Il sun pe vecinu’ Alex, instalator cu patalama. Neah… el nu lucreaza in wekeend, eu vreau de Craciun?! Nu-i bai, e plin netu’ cu anunturi, cica lucreaza NON STOP. Sun… “Abonatul….” Sa-mi bag…..!!!! Of, bine ca nu ma aude colega Adriana, iar ma cearta ca injur, si in zi sfanta. Revin la telefoane. Ba nu raspunde nimeni, ba se cupleaza mesageria. S-a facut deja ora 15. Hai ca imediat trece sarbatoarea si poate gasesc si eu un instalator, ca substantele de desfundat, prea ridicate in slavi de sfanta televiziune n-au niciun efect.
Am obosit! Am baut deja baxul de bere lasat in curte, convinsa fiind ca nu o sa am nevoie de el. Duduia casiera, care a scris articolul ala misto pe net, greseste! E tare bine sa ai provizii! M-am intoxicat… Ma culc.
26 decembrie, cineva imi da numarul unui instalator foarte bun si de incredere. Ghinion, omul taman azi isi serbeaza ziua de nastere. Dar zice ca vine maine la prima ora. Ma intorc la berea mea, pun ceasul sa sune la ora 7, sa am timp de o cafea pana vine omu’. Ora 8, suna instalatorul. Cica are problema si nu poate sa vina, dar ma rezolva dupa-amiaza. Eh, il inteleg, e mahmur omu’… Ce mai inseamna cateva ore?! Ora 18, nici urma de instalator. Ora 18.30… la fel… Ora 19, suna telefonul. INSTALATORUL! URAAAAA!!!! Ah… bine… e si maine o zi.
Hai ca a trecut si Craciunul asta. Imediat vine Revelionul!

Despre iubire

Noi toti cautam iubirea inca de mici. Nu stiu daca facem asta pentru ca asa suntem construiti sau asa suntem educati, constient sau nu. Fiecare din noi are in capsorul lui “creionata” iubirea, in functie de modele avute in viata. Dar iubirea nu vine asa, EA nu tine cont de standardele deja stabilite de tine si nu te asteapta la ora fixa in cafeneaua din colt. EA are darul de a veni pe neasteptate si te paleste fix in moalele capului de nu mai stii pe ce lume traiesti.
Se duc, cat ai clipi, toate “standardele” pe care ti le stabilisei cu atat de multa hotarare si, ti le mai si rastoarna. Te ajuta sa descoperi in tine tot ceea ce habar n-ai avut ca exista! Nu are varsta si nu se supune prejudecatii! E magica, frumoasa si curata si, oricine pune un semn de intrebare asupra ei, trebuie ignorat! Acel om nu a iubit niciodata, pentru ca altfel nu-mi explic cum poate judeca un sentiment atat de profund. Acel om nu a avut parte de iubire in familie si nici de prieteni adevarati, care sa-l iubeasca.
Copiii ne invata zilnic ce inseamna iubirea. Zilele trecute, am citit biletelul pe care o buna prietena l-a primit de la fiica ei: “Te iubesc mami si ma bucur ca esti mandra de mine!” Era scris in mai multe culori si se vedea, in fiecare litera, emotia fetitei. Azi, mi-au dat lacrimile cand o fetita de 7 ani i-a spus mamei ei ca o iubeste, cu toate ca nu au nici 1 an de cand sunt impreuna, fetita fiind adoptata.
Ele stiu sa iubeasca! Iubirea este curata, nu are varsta si nu suporta judecati!

Hai noroc, Romania!

Am trecut in ultimii 2 ani prin foarte multe schimbari, poate si de aceea am disparut. Eu am continuat sa-mi scriu gandurile, dar de fiecare data m-am oprit din a le face publice. Am trecut prin schimbari atat in plan profesional cat si in plan personal. Ca au fost sau nu bine venite, inca nu m-am lamurit dar, nimic nu se intampla fara un rost.

Daca stau bine si privesc, si scrisul mi s-a schimbat (inca imi place sa-mi scriu randurile intai pe hartie) asa ca, imi dau seama ca nu mai scriu la fel ca acum un an, doi. Caligrafic vorbind, ca stil… vom vedea in timp. Cert este ca, mi-a fost dor sa scriu, sa scriu pentru mine si nu la comanda. Sa scriu ceea ce simt si nu ce mi se cere.

N-am sa stau acum sa fac un rezumat al perioadei in care n-am mai scris nimic aici (prietenii stiu de pe facebook ce am mai facut, pentru restul… mi-e sa nu fie plictisitor), cert este ca n-am murit. Ci revin cu forte proaspete si tare ma mananca degetele!

Pana una alta, va las sa va bucurati de vinul fiert. Nu o sa spun “La Multi Ani, Romania!” ci “Bine v-am regasit!” Daca ati serbat sau nu 1 Decembrie, este treaba voastra, eu NU! Hai Noroc, Romania!

Familistul anului

Si ia uite ce face familistul nostru cand nevasta nu-i acasa: 🙂

Doar un punct pe i

Am scris de prea multe ori despre relatiile din interes, despre “prietenii” care mereu iti cer. Si, recunosc, din propria experienta, fara a invata vreodata ceva. Acum, iar am patit-o.
Eu pot sa deschid multe usi, iar prietenii mei stiu asta. Nu am folosit NICIODATA aceste usi in interes personal, nu sunt genul. Le-am folosit insa, din prostie, de fiecare data cand un apropiat mi-a cerut asta.
Saptamana trecuta am avut parte de un wake up call! Eu am tras ponoasele, dar, macar de data asta, l-am auzit. M-am implicat, din plictiseala si din prietenie. intr-un proiect. Am crezut ca lucrez cu parteneri, cu prieteni. Am pus pe masa TOT! Relatii castigate in ani de munca, idei, m-am implicat. Am crezut ca un parteneriat, mai ales intre prieteni, se bazeaza pe: respect, sinceritate si corectitudine. Am luat teapa! Mi s-a cerut (de fapt. am fost rugata prieteneste), sa deschid usi. Toata lumea imi spunea ca nu e bine ce fac, ca-mi uzez relatiile. I-am ignorat! Dar, in momentul in care sunt trasa de urechi pentru ceva ce “partenerii”, in care am avut incredere, trebuiau sa faca, m-am trezit la realitate.
EU n-am muncit atatia ani ca cineva sa-si bata joc de numele meu. In acest domeniu, sa poti deschide usi doar cu numele tau, nu e lucru putin. Nu o sa accept niciodata ca cineva, indiferent cine, sa se pise cu bolta pe munca mea.
In momentul trezirii la realitate, mi-am dat jos ochelarii de cal si am inceput sa “cercetez”. Abia atunci am vazut cine sunt partenerii mei, in cine am avut incredere. In “prieteni” care mi-au ascuns un amanunt foarte important, ca SRL-ul este de fapt un PFA. Un PFA care face contracte de prestari servicii, in care include elemente de impresariat si management muzical, fara sa aiba dreptul, pentru ca nu are atestat de impresar. Este foarte usor sa stai pe margine si sa-ti dai cu parerea ca si tu poti face asta, dar a promova si a vinde un artist, nu e acelasi lucru cu a promova si a vinde capsuni!!! Si asta o spune legea, nu marketingul elementar.
In acest domeniu, nu te reclama nimeni la “forurile competente”, ci iti cauta direct in gunoi. Am si eu gunoiul meu, ca oricine, si n-am de ce sa-l “expun” de dragul unor oameni care cred ca tot ce zboara se mananca.

Vanzarea cu amanuntul

Se pare ca faxul n-a murit… ma abtin de la comentarii.

NO Man

Nu-mi plac oamenii care nu au curajul sa spuna “NU!” Si, cand vad asta la oameni apropiati, oameni la care tin, indiferent ca sunt prieteni sau parte din familie, ma doare si mai rau. De multe ori, ma trezesc, ca proasta, spunand eu “NU!” in locul lor. Incerc eu sa fac ceea ce ei nu reusesc. Si ma consum in zadar! Peste cateva zile o luam de la capat. Ei se trezesc in aceeasi situatie, iar nu au curajul de a spune “NU!”, si eu imi dau seama ca ma lupt cu morile de vant.
Cred foarte mult in oameni, nu am prieteni multi, dar am prieteni adevarati, si-mi place sa cred, ca prietenii mei nu se vor folosi niciodata de mine. Nu ma vor pune niciodata in ipostaza de a spune “NU!”. Pentru ca, atunci inseamna ca nu mai suntem prieteni. Cand ma pui intr-o situatie care nu-mi face placere, cand imi ceri lucruri ce nu ma privesc si nu au legatura cu prietenia noastra, din punctul meu de vedere, ma FOLOSESTI. Aici eu pun punct! Pun punct prieteniei! Putem avea un alt tip de relatie, una bazata strict pe interes (indiferent de ce natura este), dar nu de prietenie.

You can kiss my ass!

Sunt un om direct, pentru unii un monstru, tocmai din acest motiv. Nu leg prietenii usor si asta, nu din aroganta ci, pentru ca, prietenia, cel putin din punctul meu de vedere, se castiga.
Nu suport oamenii care incearca sa se bage in sufletul meu cu orice pret, care insista si nu inteleg, indiferent cat de direct le-o spun, ca nu vreau sa am legaturi cu ei, mai mult decat trebuie. Ma aduc in culmea disperarii, in punctul in care se trezeste mostenirea genetica lasata de oamenii cavernelor. Mi-i imaginez cum o bata, desprinsa din Familia Flinstone, ii loveste in mod repetat, pana ce, incep sa intre in pamant precum un cui. Si, cu cat se “fac ei mai mici”, cu atat sunt eu mai vesela.
Nu suport oamenii cu “limba catifelata”. Ii detest pana in maduva oaselor, le-as interzice, prin Constitutie, dreptul la viata! Iar, cand aceste doua combinatii se regasesc intr-un singur personaj, in mintea mea, se declanseaza jihadul.
SO!!! Leave me the fuck alone!!! Nu vreau sa fim prieteni, nici macar pe facebook, nu mai insista!